Liviu Gavrilă, RWEA: Borna de preț pentru energia eoliană este de 70 de euro/MWh, vom avea 300 MW noi instalați în acest an, ajungem la 7.000 MW  în 2030. Consumul va crește – INTERVIU

În momentul de față, câți megawați de vânt sunt în construcție și câți se termină până la sfârșitul anului?

În construcție, în momentrul acesta, sunt aproape 500 MW. De instalat, cel mai probabil, vom depăși borna de 300 MW până finalul acestui an. Pe termen mediu, însemnând până la trei ani, vom avea cel puțin 1,5 GW de vânt instalați.

O să avem o nouă schemă de CFD. În special pentru eolian. Sunt 2000 MW în vânt. Sunteți mulțumit de cum arată și de prețurile maxime de exercitare?

Prețurile de execitare sunt stabilite de fiecare investitor în funcție de strategia investițională pe care o are. Că le vor putea fi considerate ca fiind bine fundamentate și justificate sau că vor apărea pe parcurs anumite lucruri care vor face ca aceste investiții să nu aducă randamentul preconizat la momentul la care se licitează, rămâne de stabilit.

La acest moment, având în vedere strategia energetică națională, premizele, nevoia din piață, evoluția preconizată a consumului, tranziția către electrificare și așa mai departe, acest orizont în jurul a 70 de euro este,ca și bornă, un preț care se justifică și aduce o rentabilitate ca să justifice aceste investiții mari. Atenție! Energia eoliană înseamnă un milion și ceva de euro pe MW. Vorbim ca investiție nu doar despre costul instalării unei turbine, pentru că există și o infrastructură de conectare, și totul aduce ca această sumă să poată să fie recuperată într-un orizont de 10-12 ani și ulterior, în funcție de cât de bine și care vor fi costurile de întreținere și de operare ale unui parc eolian, să fie considerată ca o investiție bună, reușită. Să nu ajungem – cum au mai fost situații în trecut – ca unii jucători să trebuiască să vină să recapitalizeze proiectele respective ca să poată continua să opereze. Deci important este ca acest preț mediu, să-l definim așa, în jurul acestei borne de 70 de euro pe MWh, să fie unul unul susținut și controlabil pe termen mediu și lung.

Deci vreți să ne spuneți că noi ne așteptăm de la industria eoliană din România să ne livreze energie electrică în următorii ani la un preț mediu de 70 de euro MWh?

Eu vă spun că în momentul acesta, în business case-urile și pe fundamentele care fac parte ca asumpții în aceste business case-uri, pentru un prag de rentabilitate ca să justifice aceste valori uriașe de investiții, este această bornă pe care foarte mulți o au în vedere.

Prețul acesta este mai mic decât ce înseamnă preț bandă, calendar 2025. Acela e undeva la 110 euro.

Prețul bandă, și tot ceea ce există în acest moment pe licitațiile pe care le avem, au în spate atât o componentă de reglementare, cât și anumite asumpții care implică costuri cu echilibrarea, costuri cu acoperirea profilului, diverse costuri adiționale pe zona de taxare și așa mai departe, care vin și formează acest preț final până la urmă.

Deci, încă o dată, când gândim un preț la energie, trebuie să avem în vedere că nu e vorba doar de prețul de producție. În costurile unui centrale epliene intră o componentă extrem de importantă, partea aceasta de profilare, respectiv echilibrare, care este dată de evoluția prețului spot, care este extrem de impredictibil și de aceea când vorbim de produsele acestea tip CAL, adică pentru anul următor, se are în vedere o anumită evoluție a acestor două comnponente : hedge-ul pe care ți-l faci din spot, respectiv partea de echilibrare.

Ca să rămâneți cât mai puțin expuși la spot și să încercați să livrați un produs cât mai aproape de, să zicem, curba de consum, aveți nevoie de baterii. Cum stă industria eoliană cu instalarea de baterii în momentul acesta?

Eu cred că stă bine, cel puțin la nivelul membrilor RWEA. Vă pot spune un procent: peste 80% din membrii RWEA, au în acest moment, în diverse stadii, unele incipiente, ale altele destul de avansate, proiecte de co-locare de baterii. Unele pentru două ore, altele pentru patru ore, unele de puteri mai mici, altele de puteri mai mari, în funcție de strategia comercială a fiecărui jucător. Deci, încă o dată, o majoritate covârșitoare au în acets moment, în pregătiri, respectiv în proces investițional, proiecte de stocare.

Acum haideți să ajungem la ce vă doare. Care sunt problemele în momentul de față? Și mă refer la lucruri pe care le-ați cere și reglementatorului, dar și mediului politic, indiferent dacă vom avea același ministru sau vom avea alt ministru.

Ne doare zona de reglementare. Și când vorbesc zona de reglementare, avem o posibilă schimbare majoră la începutul anului următor privind regulile de conectare la rețea. Vorbim despre acele licitații de capacitate, vorbim despre modul în care se va face tranziția de la sistemul actual către acest sistem care este așteptat să se întâmple. Încă nu știm și nu avem predictibilitate și sunt elemente de detaliu care fac diferența. Deci în primul rând ar fi partea aceasta de conectare la rețea.

Doi, și pare paradoxal că noi cei din industria eoliană venim și clamăm, dar  este nevoie de investiții în rețea. Fiecare dintre proiectele noastre au diverse contingențe care duc fie la posibilitatea racordării, fie la limitări operaționale pe diverse criterii care sunt direct dependente de materializarea unor lucruri care sunt în planurile de investiție, atât la nivel de operatori de transport, cât și la nivel de operatori de distribuție.

Aceste lucruri care sunt prinse în planurilor de dezvoltare, aceste lucrurile care sunt cumva parțial finanțate atât prin tarife cât și prin alte mecanisme – domnul Burduja a spus mai devreme despre proiecte cu fonduri europene – noi ne dorim ca toate aceste lucru să se întâmple, pentru că fără o rețea care să fie pregătită să asimileze stocare, energie regenerabilă, să facă loc acestor elemente de bandă și așa mai departe, nu vom putea construi.

Trei, partea de predictibilitate pe zona de fiscalitate. Atenție marem că venim deja, și suntem aproape post-traumatici după ani în care am avut suprataxare, acel withholding tax, reținerea pentru contractele de tip PPA și așa mai departe, care, paradoxal, au venit și au pus o frână uriașă acestei piețe. Deci zona de fiscalitate – care din păcate, având în vedere cadrul general, ne așteptăm să se înrăutățească – este o a treia provocare majoră pe care noi o avem.

Deci vă așteptați la o creștere de taxe, totuși?

Noi sperăm că oricum suntem la nivel comparativ cu restul jucătorilor regionali și – haideți să ne referim la nivel european, da? – componenta taxelor pe care o avem în industria noastră este oricum mult mai mare comparativ cu alte zone investiționale. Și încă o dată, România în industria eoliană este într-o competiție regională sau europeană. Investitorii mari din energia eolianã sunt cei care se uită la România, dar se uită și la multe alte țări, și este datoria noastră să creăm un cadru atractiv pentru că acești investitori să aleagă proiectele noastre și să nu se ducă în altă parte.

A reînceput discuția – e o discuție veche, îmi aduc eu aminte de 5-6 ani de zile de când tot vorbim – s-a reluat o oarecare discuțe incipientă despre eolianul offshore. Eu vă întreb la modul realist, când am putea vedea noi prima turbină eoliană în  Marea Neagră?

Realist, dincolo de anumite obiective care au fost asumate de către diverse entități, noi, ca  industrie, vedem undeva orizontul 2032. Abia acum suntem în etapa de a putea contracta studiul respectiv, da? Undeva anul următor, pe un calendar și pe o evoluție firească, ar trebui să avem măcar scoase la licitație perimetrele respective, da? O să urmeze o perioadă de explorare, că este firesc să identifici potențialul și să găsești soluția tehnică cea mai potrivită pentru perimetrele respective. Iar ulterior, având în vedere experiența altor state care au implementat energia eoliană offshore, ai nevoie de vreo șase ani. Deci dacă facem o mică socoteală 2026 plus încă vreo șase ani, ajungem la acest 2032.

În condițiile actuale pe care le-ați pus și dumneavoastră, cu provocările atât de reglementare cât și de rețea, cât credeți că se va mai instala la orizontul anului 2030? Și dacă ne puteți spune, dacă sunt, fără să vă cer nume neapărat, și nume mari de investitori care sunt acum “on hold” și se uită la piața românească.

În acest moment, eu aș paria pe minimum 4 GW care ar trebui să fie instalați între 2025 și 2030.

Deci am ajunge la șapte.

Atenție mare, pentru că o parte din cei existenți vor trebui să facă obiectul pregătirii repowering-ului. Adică ele (turbinele -n.red.) vor treburi să fie retehnologizate sau să fie înlocuite. Sunt diverse strategii, poate chiar de prelungire a duratei de exploatare, dar care aduc după sine o investiție în activele respective destul de mare. Deci, cei 4 GW ar trebui să vină completați de acești 3 care fie să urmeze a fi retehnologizați, fie să se investească în ei pentru a mai putea opera măcar 10 ani ulterior.

Și acum, ultima întrebare, spuneți-ne despre contractele de tip PPA. Ele au început să se dezvolte –  pare că mai mult pe partea de foto decât pe partea de vânt, dar sunt semnate câteva și pentru eolian. S-a ajuns cumva la un consens, la un nivel de preț,  astfel încât dumneavoastră să fiți mulțumiți cu prețul pe care îl oferiți și clientul să fie mulțumit cu prețurile producătorilor? Știu că era o problemă mare, era o diferență de câteva zeci de euro pe MWh între prețul pe care dumneavoasteră îl puteați oferi pe un PPA pe zece ani și prețul care clienții ar fi fost dispuși să-l plătească. Mă refer la cei industriali.

Aici este o diferență mare între un preț reglementat și un preț real. V-am spus mai devreme despre acel 70 de euro – plus, minus – care ar trebui să fie la nivel de baliză, de reper, pe care cu toții să-l avem în minte. Dacă există un un client industrial care are așteptarea, văzând niște intervale de preț negativ, că va putea să consume la 30 de euro/MWh de exemplu, vă spun că este o aștaptare nefundamentată.

Există studii care arată pe fiecare tip de tehnologie care este acel LCOE (levelised cost of energy, costul mediu al energiei in functie de tehnologie – n.red.) care îți indică un nivel sau un orizont de preț pe MWht da? Care, cu siguranță, este departe de acești 30 de euro care poate există în așteptarea sau, mă rog, în mentalul anumitor consumatori.

Când vorbim despre energie, nu vorbim, din păcate, doar despre costul MWh. Avem o componentă de fiscalitate, o componentă de tarife adiacente, multe alte elemente care, într-adevăr, vin ca o povară suplimentară pentru consumator. Din păcate, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii ani în România, noi tot timpul plătim aceste elemente de evoluții impredictibile și elementele de context. Poate fi un an ploios, în care avem hidraulicitate, poate fi un an în care bate vântul corespunzător, poate fi un an în care, la nivel de resursă, să stăm bine. Însă pot fi și ani în care să nu bată vântul, să nu avem suficientă apă, și toate astea se vor vedea la acel moment în preț.

Avem acest decalaj unde toată lumea așteaptă ca bateriile să facă acel “peak-shaving” împreună cu niște mecanisme pe care și ANRE le-a promis, pentru că e un decalaj uriaș între zi și vârful de seară. Tot timpul trebuie să avem în vedere că prețul este ca o media acestor componente. Nu trebuie sa ne uităm, când citim un table, doar la prețurile mici care poate sunt în intervalul 10-14. Trebuie sa ne uităm și că avem prețuri de ordinul poate sutelor de euro, după ora 20 sau în intervalul 20-22.

Eu le-aș spune tuturor consumatorilor din România că ar trebui, ca și producătorii de altfel, să respecte acea treime pe care am mai clamat-o în multe discuții. Pentru că o treime trebuie să fii asigurat pe termen lung, acest 7-8-10 ani minim, o treime pe termen mediu de ordinul câtorva ani, respectiv o treime să poți să faci produse trimestriale, anuale, poate să stai și în spot ca să poți să beneficiezi de tendințele favorabile ale piaței. Dar încă o dată, piața evoluează și în sus și în jos.

Acum, noi, din punct de vedere al fundamentelor economie, vom avea diverse evoluții. Nimeni în acest moment nu cred că poate să spună cu siguranță că peste 5 ani vom ajunge în punctul X. Uitați-vă ce s-a întâmplat în zona prosumatorilor, uitați-va ce se întâmplă în zona de consum, uitați-vă la toate proiecțiile pe care diversele institute, că sunt publice sau private, le-au făcut. Avem spre 70-80 de TWh consum anual așteptat undeva în jurul lui 2030.

Avem aceste consumuri uriașe din zona de data centere. Data center-ul, este ca și transformatorul, trebuie să stea cumva în centrul de greutate al consumului. Invariabil, cu toții consumăm tehnologie pe pâine, în absolut fiecare element al vieții noastre, da? Consumul respectiv de energie trebuie să fie asigurat.

Data center-ele respective vor fi cu siguranță, pentru că ele sunt date de o nevoie fundamentală, care există și va crește. La fel și energia. Eu eu cred că piața merge în direcția asta, eu cred cu tărie că electrificarea se va întâmpla independent de o voință politică sau de anumite strategii ale anumitor factori decizionali, pentru că avem un trend european. Uitați-vă în acest moment că există, inclusiv la nivel de ENTSO-E, niște inițiative care vin în completarea actului de competitivitate vis-a-vis de formarea pieței și de cum creștem această lichiditate, pentru că o piață matură înseamnă o piață lichidă. O piața lichidă înseamna o predictibilitate ca eu, consumator, să pot să închei un contract cu tine, producător, și să știu că ambii ne vom face treaba pentru acest orizont de 8-10 ani de zile.