România penalizează munca și competența, spune CONAF. Numărul angajaţilor cu mai multe contracte de muncă aproape s-a dublat în 2024

Iată integral luarea de poziţie remisă de Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin:

„Deficitul bugetar al României a devenit una dintre cele mai acute probleme ale momentului.  Presiunea Comisiei Europene este reală, iar stabilitatea financiară a țării depinde de modul în care autoritățile vor gestiona această criză. Înțelegem nevoia de consolidare fiscală și faptul că un deficit excesiv poate compromite atât accesul la fonduri europene, cât și credibilitatea externă a României. Tocmai de aceea, politicile fiscale adoptate acum trebuie să fie responsabile, sustenabile și inteligent calibrate.

Propunerea vehiculată de partide privind introducerea unei „taxe de solidaritate” pe veniturile salariale de peste 10.000 de lei este un exemplu perfect de soluție riscantă, cu efecte structurale negative.

România nu este astăzi o economie a marilor averi salariale. Este o economie în care o clasă de mijloc fragilă se construiește greu, în care din ce în ce mai mulți români acceptă două sau mai multe locuri de muncă pentru a face față inflației și costurilor tot mai mari ale vieții.

Aceasta este România care muncește. România care ține economia în picioare. Iar ideea de a penaliza acest segment printr-o taxă suplimentară este nu doar economic greșită, ci profund nedreaptă.

Percepția mediului de afaceri este la fel de clară pe cât este realitatea din cifrele oficiale. Un sondaj realizat recent de CONAF în rândul membrilor săi arată limpede efectul anticipat al acestei măsuri: 96% dintre respondenți consideră că introducerea taxei de solidaritate va încuraja evaziunea fiscală, în timp ce doar 4% cred că o astfel de măsură ar avea un efect pozitiv asupra muncii și performanței profesionale. Acesta nu este un simplu rezultat de sondaj — este ecoul unei realități pe care antreprenorii o cunosc foarte bine. Într-o economie unde fiscalitatea muncii este deja ridicată și competitivitatea regională este în scădere, orice semnal că munca suplimentară sau specializată va fi penalizată nu face decât să stimuleze comportamente de evitare fiscală și să alimenteze exodul profesional.

Ce putem învăța din Europa?

Ungaria oferă un exemplu elocvent: taxele excepționale pe sectoare cheie, introduse pentru a acoperi deficitul, au condus la încetinirea creșterii economice și la deteriorarea competitivității.
Polonia a redus deficitul bugetar fără să descurajeze munca, ci investind masiv în digitalizarea administrației fiscale și încurajând IMM-urile.
Portugalia a introdus deduceri pentru familiile care investesc în educație și formare continuă. Lituania a crescut veniturile bugetare prin lărgirea bazei de impozitare, nu prin penalizarea veniturilor medii și mari.

România trebuie să privească dincolo de soluții de avarie și să se inspire din exemple care au funcționat în realitate, nu doar pe hârtie.
Un deficit bugetar nu este un pericol dacă este alimentat de cheltuieli care susțin creșterea economică. Nu mărimea deficitului ar trebui să ne îngrijoreze, ci natura lui. Cheltuielile pentru infrastructură, educație sau digitalizare pot avea un efect multiplicator benefic. În schimb, amplificarea poverii fiscale asupra muncii calificate va avea un efect dual negativ: va tempera consumul și va reduce investițiile.

Impactul asupra inflației ar putea fi major. Majorarea poverii fiscale într-un context de inflație persistentă riscă să ducă la noi scumpiri, să tempereze consumul și să afecteze veniturile reale ale populației. România a trăit deja acest scenariu.

Schimbarea filosofiei fiscale în interiorul anului fiscal subminează grav încrederea mediului de afaceri și a populației. Predictibilitatea fiscală este un principiu esențial într-o economie de piață. România nu își poate permite să continue practica modificării intempestive a regimului fiscal.

Nu în ultimul rând, Guvernul ar trebui să revină la principiile de bază ale unei politici fiscale sănătoase: transparență, predictibilitate, negociere cu partenerii sociali, ancorare în obiectivele de creștere economică și stabilitate financiară.

Bunăstarea nu se poate construi penalizând segmentul activ și calificat al societății. Nici echitatea socială nu poate fi servită prin descurajarea muncii și a educației. Iar credibilitatea fiscală nu se obține prin măsuri care riscă să genereze efecte adverse asupra consumului, investițiilor și încrederii generale în politicile publice.

România are nevoie de reforme structurale, de un buget solid și de o viziune pe termen lung. Nu de soluții de avarie care să transmită mesaje fiscale greșite într-un moment deja critic pentru economie.

România nu va ieși din impas taxându-și profesioniștii și trimițându-i la ghișeul optimizării fiscale sau direct pe aeroport. Să penalizezi munca și educația înseamnă să alegi calea ușoară spre declin. Dacă aceasta este noua solidaritate fiscală, atunci singura solidaritate reală va fi între cei care vor munci mai puțin, vor plăti mai puțin și vor pleca mai repede.

Statul are de ales: vrea o Românie care muncește și plătește taxe, sau o Românie a resemnării fiscale și a exodului profesional? Nu poți clădi bunăstare cu soluții de avarie și mesaje fiscale strâmbe. Nu poți cere loialitate fiscală când descurajezi exact munca onestă. Restul sunt lozinci”, a spus Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) într-o lunare de poziţie trimisă Economica.net.